Curated by ERICH WEISS | Hosted by @LAUNLOC

12.10.2018 – 27.10.2018

VERNISSAGE: 12.10.2018 > 18hr




IMPORTANT NOTICE: *NO CELL PHONES OR PHOTOGRAPHY ALLOWED ON THE PREMISES.  **FOLLOW our exclusive LIVE VIDEO STREAMING on our instagram story @hansandfritzcontemporary on the 12.10.2018 > 19-20hr (17-18hr CET)


OPENING HOURS:     By Appointment Only

CONTACT:                  Sorana Oltean > +40 746 612 383

LOCATION:                 Str. Emil Racovita nr.55 | Cluj-Napoca 400165 | Romania


NOMAD #1 > 12.10.2018



«No I don’t believe in luck
No I don’t believe in circumstance no more
Accidents never happen in a perfect world»

Debbie Harry / Blondie


HANS & FRITZ NOMAD is pleased to present in Cluj-Napoca (Romania), the exhibition ACCIDENTS NEVER HAPPEN as NOMAD #1 curated by Erich Weiss.  

When entering the house of a stranger, one usually does so taking all possible precautions. We ‘re conscious we will invade as a guest a private terrain, a secret atmosphere, filled with memories and souvenirs.  Knowing in advance we probably won’t meet the owner himself, but some strange, provisional guests adds extra suspense and drama to this scenario. The house we visit and his rooms and interiors are thus by art of magic transformed in settings for a particular‘ private’ fiction.

Two local artists (Mona Vatamanu & Florin Tudor) welcome us with a rain of candles hanging from the ceiling at the entrance of the exhibition space. Their piece –entitled « The Dead are silent » is located on the spot traditionally reserved for orthodox icons and previously desecrated by Malevich’s black square. It’s accompanied by a quotation of Theodor Lessing – a fragment of this text ‘History is giving Meaning to the meaningless’ (1919).

An other famous Rumanian artist participating is the conceptual artist Dan Perjovschi, known worldwide for his critical socio-political drawings and site-specific installations. He unveils us the secret messages hidden in the pages of newspapers, magazines or on the screens of instagram, twitter, facebook, television or mass media.

A third one to welcome us is the Belgian artist Leo Copers, who places one of his ‘un-selfies’ in the hallway. We see the artist posing proudly –but with his face hidden by a black cap- in front of the premises where the exhibition takes place.

Esra Kaiyra is a young Turkish artist, based in Barcelona, who explores in her work the mysterious world of the Hammams reserved exclusively for a female public. Using tissues and towels she finds in her homecountry, she creates a personal universe echoing references to the orientalist style of Jean-Auguste-Dominique Ingres’ famous odalisques.

An other Turkish artist (from Kurdish origin) is Erkan Ozgen, who shows us a fascinating video piece tackling the complex issue of the existence of prisons (‘Crime & Punishment’ / ‘’Surveiller et punir’ come to mind), by referring also explicitly to the French celebrated author Michel Foucault.

Female presence is the ‘leitmotiv’ of Dutch artist Arno Nollen’s work. He obsessively focusses on the (innocent) beauty of adolescent girls, as praraphrasing Urge Overkill’s soundtrack for Pulp Fiction : ‘Girl you will be a woman soon’.

An other Dutch artist (Gerald Van der Kaap) takes us to China for a strange walk on the wild side, following a girl in uniform (Weiwei) descending the track of a local train. A normal scene, too beautiful to be true and full of stange suspense.

The Swiss artist Thomas Galler presents us his newest publication : ‘The Tenderness of Wolves’.

An artist book consisting of drawings he made based on illustrations created by serial killers or criminals condemned to dead row.

A similar contribution is Josh Müller’s (Austria) multiple ‘Les Constructions du ciel’ (I>V). It shows us photographs of parked planes on international airports, covered by snow, or with the machines disappearing behind the misty clouds. Fascinating still-lives showing a kind of graveyards of helpless modern’ birds ‘…

The Brazilian artist Stefanie Ferraz (who studied and is based in London) attracts the viewer guiding him into a personal world made up of references to dark magic, voodoo and tarot reading.

Living in Berlin, but with Catalan roots, Tere Recarens is a globetrotter with an interest in African and Persian culture. Combining these ‘global’ references she creates an individual universe, full of imaginary persons, animals and strange creatures. Her works sometimes seem to refer to Goya’s famous statement : « Sleep of reason produces monsters ».

Erich Weiss (a Belgian artist living in Barcelona and curator of this show) will surprise the public with his usual mix of media : sound, performance, drawing, video, photo and installation. The title chosen for his intervention refers to an emblematic work of the history of surrealism : René Magritte’s « Je ne vois pas la femme cachée dans la fôret » (subtitled : « this is for me to know and for you to findout’).

Likewise, Nils Nova (born in El Salvador but living in Luzern/Switzerland) is a polyfacetic author, combining various media in his search o pervert reality. In all his creations nothing is really what it seems to be and every image or situation seems to be pregnant of his opposite.

The same becomes true in a certain way in the complex video universe of Momu & No Es (a duo based in Rotterdam) where reality and fiction collapse and collide. Post- or Neo- modern scenes take the viewer into a seducing but sometimes surreal underworld.

Their work is in a certain way similar to the video ‘Cris Croft’ made by the Swiss artist Olaf Breuning. Here too we witness a phantasmagoric scene, staged on a luxurious yacht inhabited by zombie-like creatures.

Frederik Van Simaey (Belgium) has a more down to earth approach. Using found objects and readymades he transforms ordinary objects in subtle sculptures with a poetic dimension.

Wieteke Heldens (Dutch from origin but based in NY) shares the same taste for the banal and the ordinary. Every object being part of hier everyday existence can –through very simple manipulation –be transformed into a painting, drawing or a work of art.

Marc Badia (a Catalan artist) shares the same taste for the obvious and the things present in his immediate surroundings. With a touch of irony (inspired by the great Alfred Jarry or maybe Richard Prince) he stages a personal theatre full of surprising references and inside jokes.

References are always at the origin of the paintings/ drawings and installations of Marijn Van der Kreij (NL) – from Breughel, to Lewitt, Iggy Pop or even Pablo Picasso.

The poetry of such a Ubu-esque world can also be found in the creations of the French artist Richard Fauguet, whose intellectual games force us to make use of all our ‘tongue in cheek’ sense of humour.



Când intrați în casa unui străin, o faceți de obicei, luând toate măsurile de precauție posibile. Suntem conștienți că vom invada ca musafir,un teren privat, o atmosferă secretă, plină de amintiri și suveniruri.

Știind în avans, că probabil nu vom întâlni însuși proprietarul, dar niște oaspeți ciudați și provocatori adaugă  suspans și dramă în plus fată de acest scenariu. Casa pe care o vizităm, camerele și interioarele sale sunt prin arta magiei transformate în setări pentru o ficțiune specială “privată”.

Doi artiști locali (Mona Vătămanu și Florin Tudor) ne intampină cu o ploaie de lumanări atârnate de tavan la intrarea în spațiul expozițional. Piesa lor-“Morții sunt tăcuți”este localizată la fața locului rezervat în mod tradițional pentru icoanele ortodoxe și desecrată anterior de pătratul negru al lui Malevich. Este însoțit de un citat al lui Theodor Lessing-un fragment din acest text “Istoria dă semnificație celor lipsiți de sens” (1919).

Un alt artist român faimos participant este artistul conceptual Dan Perjovschi, cunoscut în întreaga lume pentru desenele sale socio-politice critice și pentru instalațiile specifice locației. El ne dezvăluie mesajele secrete ascunse în paginile ziarelor, revistelor sau pe ecranele de instagram, twitter, facebook, televiziune sau mass-media

Un al treilea artist care ne-a întâmpinat este artistul belgian Leo Copers, care plasează unul dintre “ne-autosii” pe hol. Vedem că artistul pozează cu mândrie-dar cu fața ascunsă de o cagulă neagră-în fața locatiei unde are loc expoziția.

Esra Kaiyra este o artistă tanără turcă, cu localizată în Barcelona, care explorează în lucrarea ei lumea misterioasă a Hammamurilor rezervată exclusiv publicului feminin. Folosind țesuturile și prosoapele pe care le găseste în țara sa de origine, ea creează un univers personal care echivă referirile la stilul orientalist al celebrului Jean-Auguste-Dominique Ingres.

Un alt artist turc (de origine kurdă) este Erkan Ozgen, care ne arată o piesă fascinantă care abordează problema complexă a existenței închisorilor (“Crimă și Pedeapsă” / “Surveiller et punir”), referindu-se, de asemenea, în mod explicit autorului francez Michel Foucault.

Prezența feminină este “laitmotivul” operei artistului olandez Arno Nollen. El se concentrează obsesiv asupra frumuseții (nevinovate) a fetelor adolescente, în calitate de interpret al coloanei sonore a lui Urge Overkill pentru Pulp Fiction: “Fata va fi o femeie în curând”.

Un alt artist olandez (Gerald Van der Kaap) ne duce în China pentru ciudată o plimbare pe latură sălbatică, urmărind o fată în uniformă (Weiwei) coborând pista unui tren local. O scenă normală, prea frumoasă pentru a fi adevărată și plină de suspans.

Artistul elvețian Thomas Galler ne prezintă cea mai nouă publicație: “Tandrețea lupilor”.  O carte de artă compusă din desene pe care le-a făcut pe baza ilustrațiilor create de criminali în serie sau de infractori condamnați la moarte.

O contribuție similară este reprezentată de numeroasele “Les Constructions du ciel” (I> V) ale lui Josh Müller (Austria). Ne arată fotografii ale avioanelor parcate pe aeroporturile internaționale, acoperite de zăpadă sau cu mașini dispărute în spatele norilor cețoși. Fascinația încă trăiește în felul în care arată un fel de cimitire ale “păsărilor” moderne neajutorate.

Artistul brazilian Stefanie Ferraz (care a studiat și are sediul la Londra) atrage privitorul călăuzindu-l într-o lume personală, alcătuită din referințe la magia întunecată, voodoo și cititul de tarot.

Trăind în Berlin, dar cu rădăcini catalane, Tere Recarens este un globetrotter interesat de cultura africană și persană. Combinând aceste referințe “globale”, ea creează un univers individual, plin de persoane imaginare, animale și creaturi ciudate. Lucrările ei uneori par a se referi la celebra declarație a lui Goya: “Somnul rațiunii produce monștrii”.

Erich Weiss (artist belgian care locuiește în Barcelona și curator al acestui spectacol) va surprinde publicul cu amestecul obișnuit de media: sunet, performantă, desen, video, fotografie și instalație. Titlul ales pentru intervenția sa se referă la o lucrare emblematică a istoriei suprarealismului: René Magritte, subtitlu: «aceasta este pentru mine să știu și voi sa aflați».

De asemenea, Nils Nova (născut în El Salvador, dar care trăieste în Luzern / Elveția) este un autor polifatic, combinând diverse mijloace de căutare în realitate. În toate creațiile sale nimic nu este cu adevărat ceea ce pare a fi și fiecare imagine sau situație pare să fie insărcinată de opusul său.

Același lucru devine adevărat într-un anumit fel în universul video complex al lui Momu & No Eș (un duo cu sediul în Rotterdam), unde realitatea și ficțiunea se prăbusesc și se ciocnesc. Scene post-sau ne-moderne ia spectatorul într-o lume interlopă seducătoare, dar uneori suprarealistă.

Opera lor este într-un fel similară cu filmul “Cris Croft” realizat de artistul elvețian Olaf Breuning. Și aici vedem o scenă fantasmagorică, organizată pe un iaht luxos, locuit de creaturi zombie.

Frederik Van Simaey (Belgia) are o abordare mai pămantească. Folosind obiecte găsite și gata făcute, el transformă obiecte obișnuite în sculpturi subtile cu o dimensiune poetică.

Wieteke Heldens (olandeză de la origine, dar cu sediul în NY) are același gust pentru banal și obișnuit. Fiecare obiect care face parte din existența ei de zi cu zi poate prin manipulare foarte simplă să fie transformat într-o pictură, desen sau o operă de artă.

Marc Badia (artist catalan) are același gust pentru lucrurile evidente și lucrurile prezente în împrejurimile sale imediate. Cu o ironie (inspirată de marele Alfred Jarry sau poate de Richard Prince), el a personalizat un teatru personal plin de referințe surprinzătoare și inside jokes-uri.

Referințele sunt întotdeauna la originea picturilor / desenelor și instalațiilor lui Marijn Van der Kreij (NL)-de la Breughel, la Lewitt, Iggy Pop sau chiar la Pablo Picasso.

Poezia unei astfel de lumi Ubu-esque se regăseste și în creațiile artistului francez Richard Fauguet, ale cărui jocuri intelectuale ne fortează să folosim simțul umorului.